Dragoș Burlacu: Nu mă doare nimic doar lipsesc
Uzina de Apă, Suceava, 13 mai – 12 iunie 2016

În mine se rup trestii cu foşnet de hârtie
Vreau să mă sfârşesc încet de-a lungul ţării
Tristan Tzara, Vino cu mine la țară, 1915

În 1963, obituariul lui Tristan Tzara din „Le Figaro Littéraire” scria: „Dada s-a născut în România, Tristan Tzara a murit la Paris.” Unde în România? La Moinești, pentru început. În 1896, anul nașterii lui Samuel Rosenstock, locul era o comună rurală cu trei străzi, în care păduri virgine, izvoare termale vechi și gospodării țărănești coabitau, aparent amiabil, cu zeci de sonde de foraj petrolier și fabrici de gaz derivate, o rafinărie și o gară abia dată în folosință pentru transportul aurului negru către piețele străine. Un spațiu în și între vremuri, amprentat de contraste majore, vest sălbatic încrucișat cu peisaj medieval, în care „viața roșie fierbe în puțuri”, iar „vântul are miros de bromură” – cum scria poetul mai târziu.

În 1906, „Samică”, cum îl alintau părinții, trist la țară, pleacă la gimnaziu la Focșani, iar un an mai târziu la București, unde, sub pseudonimul S. Samyro, publică revista „Simbolul” (împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea). În toamna lui 1915, trist în țară, Tzara pleacă la studii în Elveția, unde devine în scurt timp coautorul insurecției de la Zürich din 1916 – revoluția Dada în artă și literatură, după care nimic nu avea să mai fie la fel.

În contextul centenarului Dada, expoziția „Nu mă doare nimic doar lipsesc” a propus o temă de reflecție divergentă spiritului festiv, dar profund consonantă cu starea de spirit a tânărului poet absent, anticipând paroxismul Dada: elocvența absenței emigranților români, în special a celor din Moldova. Potrivit unui studiu din 2013, cinci din cele opt județe ale Moldovei ocupă primele poziții în topul migrației economice, top condus de județul Bacău, cu peste 57.000 de locuitori temporar sau definitiv plecați, urmat de Neamț cu 53.000 și Suceava cu 49.000. Cum arată astăzi orașul Moinești?

Artistul Dragoș Burlacu, născut la Bacău, a schițat un portret pictural subiectiv al fenomenului migraționist local, cu accent pe câteva problematici relevante pentru întreaga societate românească: clivajele sociale dintre migranți și ne-migranți, simbolurile noului prestigiu social și comportamentul orientat către migrație, depopularea și îmbătrânirea demografică (youth drain), vulnerabilizarea afectivă a familiei rămase acasă, reducerea potențialului uman și creativ din comunitate (brain drain). Evident, impactul migrației este multiplu, ambivalent și integrat global, în continuă evoluţie și multiplicare în timp şi spaţiu, dar studiile de specialitate susțin că efectele pozitive nu se echilibrează cu cele cele negative, migrația românească rămânând precară, incapabilă să genereze dezvoltare economică sustenabilă.

Portretul absenților din Moinești realizat de Dragoș Burlacu, structurat din notații inspirate din fotografii din arhiva orașului și cadre personale realizate în incursiuni de documentare pe teren, s-a conturat ca o expresie poetică a acestei stări de fapt, reflectând un interes simetric pentru prozaicul existențial cu al tânărului Tzara și al dadaiștilor în general.

Expoziția a inclus lucrări de pictură, colaje foto și animație video pe fotografii de arhivă create special pentru proiect. Titlul „Nu mă doare nimic doar lipsesc” a fost împrumutat din volumul de poezie omonim al lui Marius Lăzărescu, publicat la editura Karth, 2013.