Photo: Simona Nastac

Un august promiscuu

Trec de controlul pașapoartelor, al meu e dubios, de serviciu, art, exchange, research. La bagaje, genți de toate manufacturile, made in China, a mea nu vine, nu și nu. Neagră, textilă, scoasă de sub pat, fundă sexy, Artisan du Chocolat, because you worth it. M-am lămurit, nu e, hai la pierdute. Blondă, ruj coral, scaun prea mic, dă din cap, moliciuni de catafalc. Formularul, nimic de făcut, poimâine, așa-i când schimbi avioane, rar se pierde ceva. Periuța și pasta de dinți, utile după blinii. La sosiri, Alessia, plinuță, păr albăstriu, ten inocent, accent ușor nordic, a-nvățat Shakespeare la Helsinki. Îi zic de bagaj, râde, toți care vin prin Viena, îmi dă ea o rochie, din alea rămase mici. Ce simpatică e, dezinhibată, brusc mă simt acasă, no more Belgrave Sq and its stiff upper lip. Ne conversăm, Lenin în picioare, bulevarde largi să-ncapă tancurile, abia acum îi simt alcoolul din voce, ce n-aș da și eu pentru o vodcă și-o mutră inocentă, fir-ar. De bagaj. În oraș silabisesc reclamele, be-luu-jia ii-cra, eram bună la rusă cândva, ba chiar m-am distins când am zis cel Mare e Вели́кий, nu bolșoi, Ștefan, se-nțelege. Oprim, Marata colț cu Dostoievski, eclectic de secol 19, intrați, zice Vali, și-ncuie ușa, metalică, cu raz, dva, tri yale, se lucră nonstop pe-aici, chiar și-n august. Uite, asta-i camera ta, o saltea într-un colț, o masă, un scaun de lemn. Frugal, am mai stat așa, în Istanbul, la o fostă prostituată de lux. Super, și baia? Împărțim la cinci, e loc în bucătărie când aștepți. Tiamat, Tehom, ἄβυσσος, cada-i primordială, profundă, cu pete cafenii, până și săpunu-i arhaic, de catran. Ei, mi-ajunge pe azi, ne vedem la micul dejun, să și plătesc. Dar să nu uit, am adus niște whisky, spasiva, danke, zice Vali, de loc din Viena, înamorată promiscuu de Wittgenstein și filozoful din camera de zi. Mă-ntind pe saltea, o să fie bine, să-mi scot din cap mâna lui Lenin, dampful de vodcă și moartea lui Marat.