Photo: Simona Nastac

Un august promiscuu

Trec de controlul pașapoartelor, al meu e altfel, de serviciu, art, exchange, research. La bagaje, toate manufacturile, made in China, al meu nu vine, nu și nu. M-am lămurit, hai la pierdute. Blondă, ruj coral, moliciuni de catafalc. Dă din cap, nimic de făcut, poimâine, așa-i când schimbi, rar se pierde ceva. Periuța și pasta de dinți, utile după blinii. La sosiri, Alessia, plinuță, inocentă, păr albăstriu, accent nordic, a-nvățat Shakespeare în Helsinki. Îi zic de bagaj, râde, toți care vin prin Viena, îmi dă ea o rochie, din alea rămase mici. Ce simpatică e, dezinhibată, deja mă simt acasă, no more stiff upper lip. Conversăm, Lenin, bulevarde largi, tancuri, abia acum îi simt vodka din voce, ce n-aș da și eu pe-o mutră inocentă, fir-ar. Silabisesc reclamele, be-luu-jia ii-cra, eram bună la rusă cândva, chiar m-am distins cu Ștefan Великий nu bolșoi, se-nțelege. Oprim, Marata colț cu Dostoievski, eclectic, secol 19, intrați zice Vali și-ncuie ușa cu raz, dva, tri yale. Se lucră nonstop pe-aici, și-n august. Asta-i camera ta, saltea, masă, scaun de lemn. Frugal, am mai stat, în Istanbul, o fostă prostituată de lux. Super, și baia? Împărțim, la cinci, aștepți, în bucătărie. Tiamat, Tehom, ἄβυσσος, cada-i primordială, pete cafenii, până și săpunu-i arhaic, de catran. Ei, mi-ajunge pe azi, ne vedem la micul dejun, să și plătesc. Să nu uit, am niște whisky, spasiva, danke, zice Vali, din Viena, înamorată simultan de Wittgenstein și filozoful din camera de zi. Mă-ntind pe saltea, o să fie bine, să-mi scot din cap mâna lui Lenin, dampful de vodkă și moartea lui Marat.